duminică, 18 decembrie 2011

I seldom look for trouble and often find it

Stiti povestea aia cu baietelul care striga "Lupul, lupul", iar satenii se adunau ingrijorati ca sa vada ca este doar o pacaleala a baietelului naravas si atunci cand a venit lupul si baietelul a strigat nu a mai venit nimeni? Ei bine, asa fac si eu, ca-mi plac problemele, ai Doamne, ce-mi mai plac.

Ajunsai eu acasa, la Romanica, pe Otopeni.. Si ca tot omul de vine de prin strainatate, ma dusai sa-mi iau bagajele de pe banda. Si curgeau nene, curgeeeeau, numai al meu nu. Bai si am stat, 5 minute, 10 minute, 15 minute, timp in care o mie de ganduri mi-au trecut prin cap si nervii s-au adunat si bateau in cutia craniana asteptand sa fie dezlantuiti. Ma duc la tanti la ghiseu si o intreb "Pai cum, cucoana, de 2 minute am ajuns in Ro si deja ati reusit in stilul caracteristic sa-mi pierdeti bagajul?" Bineinteles, pana nu am racnit de 3 ori, nu s-a ajuns la nicio concluzie. Ideea e ca bagajul ramasese la Paris si a doua zi mi-a fost livrat acasa. Ca dracu-i lua, pardon.

3 zile nici nu am deschis laptop-ul, nici nu m-am gandit la blog, nici nimicuta, nimicuta. Doar m-am bucurat de oameni si de zambete. Am inteles ca lucrurile bune vin cand viata ti se pare un sir lung si infinit de tampenii. Mi se reproseaza des ca sunt dramatica si pesimista. Eh, cateodata sunt. Dar cand ma trezesc dimineata stiu ca sunt fericita si stiu de ce chiar daca am avut perioade de ratacire. Si pana la urma nu e chiar asa de rau. Niciodata nu e asa de rau!

Cel mai important e ca ajungi din punctul A in punctul B. Chiar daca mai deviezi putintel. Se mai intampla. Bine am venit acasa si bine v-am gasit! Ramaneti aproape, ca m-am intors, de data asta pe bune!

4 comentarii:

Nikky spunea...

=)))))) numai tu poti pati asa. dar sa sti ca nu e sistemul romanesc de vina. cand am mers in aberdeen imi ramasese bagaju blocat in Budapesta ;)

morphine spunea...

welcome home:)

Cristina Cioba spunea...

@nikky-trist tare, nene

Cristina Cioba spunea...

@morphine-saru mana!:)