Home is where is your heart is

Lucrurile bune vin celor care cred in ele. Celor care nu cred nu li se vor intampla decat lucruri mediocre (si asta nu pentru ca intamplarile-n sine sunt mediocre, ci pentru ca nu au curajul a crede in ele )

Sunt acasa, pentru a doua oara de cand am plecat, de mai bine de 6 luni de zile. Sunt printre norocosii care pot sa spuna de doua ori "acasa" Prima casa, este, cu siguranta, ACASA, aici, unde am  invatat sa fiu cine sunt, unde am invatat lucrurile care ma definesc ca om (lucruri pe care le invat, in continuare, peste tot!), unde care-au fost primii dragi sunt, unde viata e mai usoara. A doua casa este Aberdeen, care a devenit "acasa"destul de greu.

Prima oara cand am plecat, in septembrie 2011 am avut problema in a accepta ca sunt (in sfarsit) pe cont propriu, asa cum imi si dorisem de fapt. Numaram zilele pana sa vin aocasa. Cred ca numaratoarea a inceput pe cand mai erau cam 56 de zile (din 3 luni). Acum, a doua oara..de pe 8 ianuarie pana pe 23 martie nu a mai numarat nimeni zilele nici macar din motive de statistica sau organizare. Acum a doua oara, l-am denumit pe Aberdeen "acasa". Ce sa inteleg? Ca lucrurile bune vin celor care le asteapta, nu? Sau ca daca iti doresti ceva suficient de tare si insistent vei primi?

Mai si suferim, mai si plangem, e firesc. Nu e destinul, e faptul ca altfel nu ai fi om. Ai fi doar un clown vesel la suprafata dar gol pe dinauntru. Gol pusca.

Vreau sa fie bine. Si daca nu e, vreau sa invat sa fie. Cu sau fara, inauntru sau afara, oricand. Vreau. Si daca vrei si incerci, nu ai cum sa dai rateu, nu?

Monsters are real. Ghosts are real too. They live inside us, and sometimes they win.

Mi-am dat seama ca oricat ai incerca sa-ti alegi cuvintele ele vor fi rastalmacite. Fiecare intelege oricum ce vrea. Fie pentru c-asa vrea sa vada lucrurile (pan'la urma si auzul asta e selectiv-auzi numa'ce vrei tu), fie din cauza unei previous knowledge care-ti dicteaza ca asa trebuie sa intelegi lucrurile.

Multa vreme nu am inteles ca PUTEREA nu o primesti, ci o castigi, o dobandesti, dupa muuuulte muuuuulte capete bine plasate in tocul usii (chiar daca ai 1,57 cm), iar in momentul in care ai gasit-o, trebuie sa o pastrezi, sa o detii, sa fie a ta. Nu sunt impotriva cerutului ajutor, ba chiar sunt pro. Daca ai nevoie de ajutor, cere-l. Oamenii in general te pot ajuta cu vorbe, cu sfaturi, dar multi dintre ei vor sfarsit, -cum ziceam mai sus- sa reduca orice experienta fie si a altora la "previous knowledge", al lor, bineinteles.

Nu stiu de ce scriu si pentru cine scriu, mai ales. Probabil pentru mine. Tot ce-am inteles pana acum e ca scriu fie cand am o stare mediocra (adica nici fericita, nici suparata), fie cand sunt trista. Cand sunt foarte fericita (Ciudat, acum chiar sunt) nu prea curg cuvintele. Am inteles de ce imi ia 10 minute sa scriu un paragraf in loc sa ma duc naibii sa impachetez.

Nu-mi mai e frica. Nu-mi mai e frica de nimic. M-am saturat sa-mi fie frica, sa ma roada, sa ma gandesc "ce-ar fi daca". Nu ma mai intreb nici "ce-ar fi fost daca". Viata e minunata asa cum e, pacat ca nu o apreciez mai des. Viata e un dar minunat. Pe care trebuie sa faci sa-l meriti!!

Si gata. Gata cu ganditul cu inima. De-acum am o minte care va fi pusa pe primul plan. Si pe de alta parte nici nu voi mai spune "NU"de frica. Da. Da din toata..mintea!

Vin acasa. Acasica la mine. Multumesc (nici nu stiu cui), pentru maturizare, pentru ca am reusit sa ma desprind de multe lucruri. Multumesc si c-am "hit the rock bottom", deoarece am luat-o in sus. Tot mai sus!

Tot mai sus sa fie. 

CUM SA SCAPI DE TIMELINE!!! PE BUNE!!!!

Grapefruits m-a scapat azi de timeline pe care l-am urat din suflet si pe care l-am pus dintr-o sublima greseala care mi-a facut doar draci.

E uraaat, haotic, groaznic, toate-s insirate pe stanga, dreapta, unele la mijloc, inghesuite in casuteee miciii!!! Pe scurt...OBOSITOR! Fiv-ar timeline-ul al naibii.

Faceti asea:

Sunt mai multe optiuni in functie de daca folositi Chrome, Mozilla, Internet explorer etc. INTRATI AICI si scapati repejor. Am inteles ca altii inca ma vad cu timelime, important este ca nu ma mai vad eu si nu-i mai vad nici pe prietenii mei!! Daca si alte persoane au instalata aplicatia respectiva, vor vedea si ei profilele normale. Pana atunci ma bucur ca nu-l mai vad eu in halul ala, aleluia!!

Pfui, nu aveam rabdare sa impart vestea cu toata lumea!!! Repede, usor si gratis! Hai, jos cu timeline!

Na, necredinciosilor: 

Hai mai motiveaza-te si singur, da-o dracu

Cand vad cate-un text despre cum sa ai succes in viata, "cum sa reusesti in viata", "teorii ale succesului", "cum sa fii fericit"ma buseste rasul si-mi mai trece in 10-15 minute. Nu pot sa cred ca se scriu carti despre "reteta succesului", "cum sa fii femeie", "cum sa-l seduci", "cum slabesti 10 kg in 10 zile", "cum sa fii atragatoare indiferent de numarul kilogramelor" si parca si mai greu imi e a crede ca oamenii le si cumpara. Daca nu le-ar cumpara ar disparea mega-rapid de pe piata. De ce-ai cumpara asa ceva? De ce ai avea nevoie de-o carte care sa te invete cum sa fii fericit? De ce ai avea nevoie de o carte care sa te-nvete ce-i aia auto-control?

Vrei sa slabesti? Perfect, nu mai manca ca spartul si fa sport. Vrei sa te auto-controlezi? Trage de tine. Vrei sa nu mai intarzii? Pleaca cu o jumatate de ora mai devreme. Vrei sa te lasi de fumat? Pune tigara jos, stinge-o si nu te mai atinge de ele. DACA VREI, nimic din Univers nu poate complota impotriva ta.  Daca NU VREI, nu te va ajuta absolut nicio carte de pe fata Pamantului.Ma uimeste cum netu'asta e plin de toti desteptii care te invata "Cum sa". Bat la pariu pe cat vreti voi ca niciunul din oamenii care scriu carti despre fericire si regasire nu sunt nici fericiti nici regasiti. Doar ca le place sa (se) minta.

Toti avem probleme chiar si eu in pofida vietii mele perfecte  . Doar ca nu ma duc sa caut raspunsuri in carti motivationale. Nu caut reteta succesului, e alta pentru fiecare om. Nu caut fericirea mareata, ea nu exista, fericirea o gasesti repede, nu in "12 pasi ai fericirii".

Femeie independenta la 12 ani

Stim cu totii ca generatiile noi de copii au luat-o razna. Telefoane, gadgeturi ultra-scumpe, ridicat tonul la parinti, vocabular mizerabil, relatii premature, sex neprotejat si cate si mai cate.

Ma mai uit din cand in cand pe tpu.ro, unde cea mai comuna varsta pare a fi de 12 ani. Fetele vor sa stie cum se iau anticonceptionalele, cum se folosesc prezervativele, ce sa cumpere pentru "iubitzel"de ziua lui, cum s-o paruie pe xulica ca i-a furat iubitul, cum sa se vopseasca, cum sa-si tunda parul sa fie sexy si asa mai departe de-ti faci cruci cu picioarele. Sau ma rog, ti-ai face dac-ai putea...

Cat mai eram si eu in liceu(zici ca fu acu 166 de anisori) mai auzeam…ba prin curte, ba pe la toaleta fetelor, ba pe holuri despre fel si fel de discutii. Mi-ar fi rusine sa scriu aici, asa ca va las sa va imaginati. Toate despre sex! Nu sex and the city, ci sex pe bune, la 12-13-14 ani. Si controverse idioate de copii si mai idioti.

Machiajul nu mai e de ceva vreme un subiect tabu, ba chiar este folosit cu generozitate (asta ca sa nu zic ca-s pictate ca niste clowni tristi si urati sau ca manastirea Voronet). Hainele scurte la scoala? Oja pe unghii? Bifat.

Acum cine-s eu sa zic ca la 12 ani te poti machia sau nu? Eu nu o faceam. Am descoperit luciul de buze, rimelul, blush-ul, creionul dematograf abia pe la 14 si atunci le foloseam cu moderatie. Mama mea niciodata nu mi-a interzis machiajul, poate de asta nici nu faceam abuz si poate e firesc ca atunci cand ti se interzice ceva sa o faci numai de-a naibii, pe scarile blocului dupa ce pleci spre scoala.

Profesorii nu mai interzic de mult machiaj, par vopsit, haine indecente, decat poate cei putini care au ramas severi… 


Relatiile premature, sarcinile premature si "iubirea prematura". Parca s-a dus dracu'tot romantismu'ala si-asa putin care mai era si am trecut la "hai sa ne-o tragem", de la 12 ani. Trist.


Vorbim despre emanciparea femeii? Parca-i din ce-n ce mai rau. Emancipare nu e sa fii o curva la 12 ani. Si nici mai incolo, nicicand. 


Bautura, tigari, manele. Ce dracu, astia suntem cu asta defilam. Si nu e vorba de Romania. Aici e mai rau. Pacat.